Ai gust de carti.

"Ai gust de carti." ii zise. "Ai gust de carti si miros de iarna. Miros de iarna iar din pielea ta ies aburi de ceai. Ceaiul ala de rodii care iti place tie atat de mult. Iti place mult, dar incomparabil cu cat imi place mie de tine. Ce imi place, ma intrebi? Nici eu nu stiu mai exact. Ma faci sa ma intreb asta zi de zi. Zi de zi in care prin mine trec fluvii de dor si valuri de ura. Valurile mele pe care le vad aruncate, de pe geam. Geam care a crapat de atata frig de iarna. Iarna care ne-a tinut departe unul de celalalt,ca pentru o eternitate. O eternitate de dimensiunea unui vis, intr-o camera inghesuita si cu un tavan ce parca voia sa atinga podeaua. Podeaua pe care ne-am iubit de atatea ori, lipsiti de intunericul caldurii de iulie. Iulie in care am pornit eu la drum. Drum care m-a adus la tine. Tu care aparent esti aici, doar ca aici-ul tau nu coincide cu al meu. Al meu care esti tu. Sau care cel putin asa credeam. Asa este? Sau am fugit eu din nou? Ai gust de carti. Doar ca nu am reusit sa le termin vreodata. Le-am lasat pe noptiera, asa cum m-au lasat si ele pe mine in mijlocul universului lor imaginar din hartie inscriptionata cu semne negre si ciudate. Si asa s-a dus totul."

Mi-ai furat marea si ai baricadat-o in spatele ochilor tai. Acum, cand te privesc, ma simt ca acasa.