Stiti.. Secundele trec. Minutele trec. Orele trec. La fel si zilele. Si saptamanile. Si lunile. Si anii. Viata trece. Fie ca vrem, fie ca nu vrem. Dar poate sa treaca pe langa noi, sau prin noi. Sau putem trece noi prin ea.
De cele mai multe ori nu realizam cat de repede trece timpul decat daca dam un feedback. Stiti, sunt momentele alea in care prezentul parca e oprit, in care timpul pare a sta pe loc, si amintirile curg si curg prin minte. Si ne amintim de toate clipele frumoase sau urate, de tot ce ne placea sau nu. Pentru ca oricat de mult am adorat sau am urat ceva, face parte din trecut. Au fost candva prezente, acum au trecut, dar continua sa ne afecteze prezentul. Si la randul sau, ne va afecta viitorul. Pentru ca viitorul va fi prezent. Sau prezentul devine viitor. Dar si trecutul a fost candva prezent. Asta inseamna ca viitorul e trecut?
Oricum. In momentele astea in care tot ceea ce facem este sa vizionam mental aceste amintiri,intamplari..ei bine atunci ne dam seama cat de repede a trecut timpul. Ne dam seama ca totul a trecut atat de repede incat practic nu am apucat sa facem nimic. Si ne simtim inutili. Dar nu ne dam seama ca in timp ce noi ne gandim la faptul ca timpul a trecut..timpul continua sa treaca? De fapt, trece mereu, fie ca vrem, fie ca nu. Este cel mai mare dusman, sau cel mai bun prieten? Avem impresia ca trece atat de repede in momentele cele mai frumoase, dar atat de greu cand vrem sa se termine mai repede. Dar e o simpla impresie. Si totusi, ne afecteaza.
Si avem in continuare impresia ca suntem inutili. Si sesizam ca nu am facut nimic in viata. Si incercam sa facem ceva, dar ce? Oare trebuie sa mai lasam sa treaca inca putin timp pentru a ne da seama de ce suntem capabili sa facem pentru a realiza ceva pe lumea asta?
Aveam de gand sa fac un post lung. Sa povestesc. Sa ma descarc aici. Sa incerc sa spun cat de greu e in ultima perioada. Cat de inutila ma simt si eu. Cat m-am saturat de tot ce se intampla, de toate persoanele care iti dau incredere si apoi iti taie aripile brusc. Cat mi-e sila de cei care pretind ca iubesc dupa doua zile. De obsedatii sexuali. De ce care pretind ca sunt ceva, cand defapt sunt opusul. De cat m-am saturat de mine, de felul meu groaznic de a fi, de a ma comporta, de a gandi. Ca nu sunt in stare sa ii inteleg pe cei din jur. Cine stie, poate au ei dreptate, nu eu. Ca nu imi pot schimba ideile. Ca imi pun vise si sperante si dorinte in cineva dupa care ma prabusesc total, afland ca nu mai am nicio sansa. Ca lupt prea mult,sau poate prea putin. Ca sunt asa cum sunt.
Vroiam sa vorbesc despre toate astea. Dar n-am reusit. Nu pot. Oricum, cine ar asculta?
Pot, va rog, sa dau vina tot pe timp si sa pretind in continuare ca e vina lui pentru toate greselile mele? NU. xoxo.
7 comentarii:
ma regasesc in ce ai spus.
sunt la fel de incurcata,sau poate mai incurcata decat tine in momentul asta.
sunt praf.
si eu cred ca timpul este vinovat.timpul iti da experienta si iti fura din naivitate si din predispozitia asta la greseli.te invata.dar niciodata nu'ti da sansa sa te intorci si sa iti indrepti greselile.
take care:*
si poate treci si pe la mine.
in momentu' asta am nevoie de pareri.a mea e insuficienta.si timpul meu e limitat de data asta.
De cate ori as vrea sa opresc timpul...Sa ma bucur de unele momente cu adevarat..pentru ca in general..nu pot face asta..pentru ca timpul trece repede,si"flacara"se stinge repedE:)
Tumpul le rezolva pe toate trebuie sa ai rabdare.
ia leapsa daca vrei;))/>;d<
Thu scumpa... lasa... dupa 10 zile vine una buna ^^
eu mereu ma gandesc la asta si ma bine-dispun :D
timpul.. tot timpul vom avea impresia ca trece prea repede pe langa noi... ar trebui sa ni-l facem prieten,nu dusman.. sa convietuim cu el, si sa mergem amandoi odata.....
... of, urasc rapiditatea cu care trece timpul...
ti-am vazut blogul si e super tare. imi place
Trimiteți un comentariu