Nu e nevoie sa cititi asta. Probabil e cel mai sec post al meu, cel mai gresit, cel mai de neinteles. Poate ca o sa am cele mai multe greseli de tastatura datorita repezelii in care l-am scris. E un post pentur mine. Vreau s ma descarc, simt ca explodez. Vreau sa tip, sa urlu, sa ies din mine. Sa pot sa ma transform in ceva, in ceva mai bun, mai util, mai inteligent. In orice dar in mine nu.
Vreau sa tac, vreau sa nu mai fac aceleasi greseli mereu, vreau sa alerg de fericire si sa rad ca o idioata in fiecare zi, vreau sa inot imbracata in mare vreau sa fim cu totii aici, vreau sa nu s emai intample tot ce se intampla.
Se zice ca 3 e cifra cu noroc, atunci de ce nu se intampla nimic bun? De ce se inrautateste totul mereu cand sunt sigura ca o sa fie totul okay?
Bine am sa tip. Vreau asta, simt asta, trebuie sa fac asta. GATA. nu. Nu pot. Nu imi iese, incerc s atip si nu imi iese niciun cuvant. Niciun sunet. Nimic. Nu ma pot auzi nici eu pe mine, daramite altii. Cum ma astept s aimi sara cineva in ajutor daca nici macar nu se stie ca am nevoie de asta? Dar asta nu ar trebui sa se simta? Nu vreau sa spun "bai am o problema, te rog asculta-ma, vreaus a ma exteriorizez, vreau s ate bat la cap cu idioteniile mele", ci vreau ca cineva sa ma asculte fara sa zic nimic, sa stea langa mine cand tip in soapta,cand plang fara lacrimi. E posibil?
Vreau s anu mai tremur, vreau sa nu ma mai invart prin camera ca nebuna, vreau sa nu mai daram totul in jurul meu. Din cauza asta am vrut sa scriu aici si acum. Din cauza asta atstez fara rost. Nici macar nu stiu ce cuvinte insir aici, Probabil maine am sa si uit ce s-a intamplat. Si chiar mi-as dori foarte mult asta. Apas pe 3 taste deodata, la teelfon nici nu pot scrie. Multi dorm, de muzica nu sunt in stare si nici la tv nu e nimic interesant. Si vreaus a zic ceva si nu pot si nici daca as putea nu as sti ce.
Nu stiu de unde sa incep, ce vreau, ce imi doresc de fapt. Nu stiu ce rveau de la altii, d ela viata, de la MINE. Si asta e un lucru rau, cum ma pot astepta la ceva din exterior cand eu in interior, in acel loc minuscul dar totodata imens care mi-a fost incredinat,nu ma pot regasi asa cum se presupune.
De ce e intuneric afara, de ce e doar o stea pe cer, de ce alerg prin casa, de ce vreau sa tip dar ma gandesc la mama care doarme, de ce nu am aer in camera asta, de ce mi s-au sters literele si de la tastatura asta, de ce nu se vede luna, d ece nu canta nicio pasare, de ce nimeni nu suna pe fix dupa 11, de ce traiesc intr-o dezordine toata, de ce pun atatea intrebari fara rost, de ce vorbesc singura ca idioata, de ce imi vine sa rad de halul in acre sunt acum, de ce vreau sa urlu nu sa tip, de ce simt nevoia s atrag un pumn cuiva sau la vreun obiect sau la orice, de ce nu pot gandi coerent, de ce ma cert cu toti, de ce tremur cand formez un numar, de ce veioza mea sta atat de dtreapta acum, de ce nu imi merge bluetooth-ul, de ce
GATA
okay, ma opresc. sper ca nu ati citit. eu m-am descarcat. ma simt mai bine. sau nu. sau nu stiu. d efapt, ce conteaza?
probabil o sa ma culc, o sa las postul aici pentru ca maine sa vad ca a fost real si ca nu am visat, desi ar fi fost mai bine a2a varianta. adios.
