Imi pare rau.

Da, chiar pentru tine e scrisa asta. Poate ca te intrebi de ce. Sau poate nu. Poate nici macar nu citesti. Nu-mi pasa. Sau cel putin, asa vreau sa para.
Am gresit si eu,si tu. Dar eu macar imi recunosc vina. Tu ce faci?
Uite, imi pare rau pentru tot ce am facut. Imi pare rau ca nu am fost alaturi de tine asa cum te-ai asteptat sa fiu, dar crede-ma ca am facut tot posibilul.Imi pare rau ca nu am stiut cum sa ma impart si cum sa gasesc un echilibru intre voi. Imi pare rau ca nu am reusit sa te fac sa intelegi adevarul, ca nu ti-am explicat indeajuns de mult pana sa intelegi care era de fapt situatia. Imi pare rau ca tu ai fost cea care a suferit pana la urma, dar daca ai fi avut incredere in mine,tu ai fi fost cea care ar fi castigat razboiul. Imi pare rau ca te-am judecat dupaia si ca nu am fost alaturi de tine cum trebuia. Nu mi-am dat seama,nu am vrut, a fost peste puterile mele..nu stiu. Imi pare rau ca acum tu ai o parere despre mine si nu imi oferi nicio posibilitate pentru a te face sa ti-o schimbi, ca nu imi oferi nicio portite de evadare in speranta de a te gasi si de a incerca sa incerc sa iti explic ceva. Imi pare rau ca nu ma lasi acum sa fiu alaturi de tine, ca incerci sa te reculegi in alte lucruri si ca nu mai sunt eu cea pe care sa o suni cand ai vreo problema. Imi pare rau ca m-ai uitat, ca ne-ai uitat, ca nu mai existam noi si ca probabil nu vom mai exista niciodata.
Am vrut sa stii asta. Promite-mi doar, te rog, ca peste ani nu vei uita tot ce a fost. Asta daca a contat macar putin. Sa stii doar ca eu sunt aici,oricand ai avea nevoie de mine. Chiar daca tu ma urasti, chiar daca te urasc.

Hai sa..

Hai sa reducem totul la o soapta, la un cuvant,la o litera, la un sunet.
Hai sa reducem totul la un suras, la un zambet din priviri, la un tinut din mana, la o atingere.
Hai sa reducem totul la o dorinta,la un impuls,la un indemn.
Hai sa reducem totul doar la doi ochi verzi sau caprui.
Hai sa reducem totul. Viata,gandurile, sentimentele. Orice ne face sa nu mai gandim coerent, orice ne indreapta spre o carare noua. Sa reducem totul pana devine o particula din fiinta noastra,sa facem asta doar pentru a incapea mai multe.
Pentru ca vrem mai multe. Pentru ca vreau mai mult.
Mai mult decat o simpla soapta,mai mult de un suras, mai mult de o dorinta. Mai mult de o litera,mai mult de o privire,mai mult de un simplu gand.
Vreau ceva, dar nu stiu ce.
Caut acel ceva care imi lipseste,dar pe care l-as putea gasi oricand fara sa constientizez asta. Si probabil trec peste,intrebadu-ma de ce nu gasesc ceea ce caut.
Ajuta-ma sa caut! Hai sa cautam impreuna! Si putem sa luam totul de la capat. Pe mine nu m-ar deranja. Pe tine?
Hai sa facem ceva in legatura cu mine,cu tine,cu noi. Poate ca eu caut ceva legat de asta. Poate ca inainte de un raspuns, caut o intrebare. Pentru ca raspunsul cred ca l-am gasit. Cred ca il tii tu ascuns,undeva in buzuunarul blugilor tai si astepti sa mi-l dai atunci cand voi gasi intrebarea. Si atunci ma vei completa din nou. Ca intotdeauna. Pentru ca stii bine ca fara tine nu as reusi.
Vrei sa ma ajuti?
Vei raspunde indemnurilor mele?
Ma vei lua de mana si vei alerga din nou cu mine in necunoscut si ma vei invata ce trebuie sa fac si ce nu? Ma vei invata sa traiesc,sa simt?
Stii, fara tine m-as pierde. Cred ca am nevoie de ajutorul tau acum mai mult ca orice. Altfel risc sa ma pierd si sa nu gasesc niciodata drumul de intoarcere.
M-ai mai ajutat si in trecut. Si ai fost langa mine mereu. Poti sa o faci in continuare?
Sau ar fi mai bine sa reducem totul la o amintire?
Nu. Hai sa reducem la prezent.