Imi pare rau.

Da, chiar pentru tine e scrisa asta. Poate ca te intrebi de ce. Sau poate nu. Poate nici macar nu citesti. Nu-mi pasa. Sau cel putin, asa vreau sa para.
Am gresit si eu,si tu. Dar eu macar imi recunosc vina. Tu ce faci?
Uite, imi pare rau pentru tot ce am facut. Imi pare rau ca nu am fost alaturi de tine asa cum te-ai asteptat sa fiu, dar crede-ma ca am facut tot posibilul.Imi pare rau ca nu am stiut cum sa ma impart si cum sa gasesc un echilibru intre voi. Imi pare rau ca nu am reusit sa te fac sa intelegi adevarul, ca nu ti-am explicat indeajuns de mult pana sa intelegi care era de fapt situatia. Imi pare rau ca tu ai fost cea care a suferit pana la urma, dar daca ai fi avut incredere in mine,tu ai fi fost cea care ar fi castigat razboiul. Imi pare rau ca te-am judecat dupaia si ca nu am fost alaturi de tine cum trebuia. Nu mi-am dat seama,nu am vrut, a fost peste puterile mele..nu stiu. Imi pare rau ca acum tu ai o parere despre mine si nu imi oferi nicio posibilitate pentru a te face sa ti-o schimbi, ca nu imi oferi nicio portite de evadare in speranta de a te gasi si de a incerca sa incerc sa iti explic ceva. Imi pare rau ca nu ma lasi acum sa fiu alaturi de tine, ca incerci sa te reculegi in alte lucruri si ca nu mai sunt eu cea pe care sa o suni cand ai vreo problema. Imi pare rau ca m-ai uitat, ca ne-ai uitat, ca nu mai existam noi si ca probabil nu vom mai exista niciodata.
Am vrut sa stii asta. Promite-mi doar, te rog, ca peste ani nu vei uita tot ce a fost. Asta daca a contat macar putin. Sa stii doar ca eu sunt aici,oricand ai avea nevoie de mine. Chiar daca tu ma urasti, chiar daca te urasc.