la fel.

Avea ochii inrositi si inlacrimati. Privea in gol de parca nu avea ceva anume la care sa priveasca. O strafulgerare in cer si cazu pe podeaua rece si tare. Genunchii ei sarutau acum parchetul, in timp ce mainile ei se imbratisau. Voia sa planga sau sa tipe, insa puterea de a se exprima era inexistenta. Lua din nou scrisoarea de pe noptiera si o reciti mut, fara nicio expresie pe chip. Apoi imaginile ii fuzionare in minte. Timpul se dilata, camera in care se afla se invarti ametitor de cateva ori pana se transforma intr-un salon imens. Si acolo erau toate buchetele de flori, primul cadou, canapeaua, amintirile. Acolo erau toate pozele si fragmentele din viata ei. Si simtea in aer mult prea cunoscutul sau parfum si se lasa cuprinsa in mrejele amintirilor, dar fumul din jurul ei era atat de dens incat ii incetosa privirea. Si se intuneca totul si se trezi intinsa pe jos, pe aceeasi podea rece, imbracata in aceeasi rochie alba. Scrisoarea ii cazuse din mana, cu motivul scris pe o simpla bucata de hartie, cu literele albastre lungi si aplecate privind tavanul. Si el o gasi a doua zi acolo, tot intinsa, tot fara expresivitate pe chip. Ii zambi,si pleca. Inchise usa pentru ultima data, plecand pentru totdeauna.