Ai din cand in cand cate un moment in care se naste ceva inauntrul tau. Clipa aceea infima iti pare ca dureaza vesnic, si simti cum acel ceva din tine creste cu fiecare secunda in parte. Si pulseaza, pulseaza, pulseaza. O simti ca o inima secunda inauntrul tau, o inima straina, dar totusi a ta, ce vrea sa ti-o inlocuiasca pe cea actuala. Si totul depinde de tine si de vointa ta. Numai tu stii ce preferi cu adevarat. Uneori simti ca ai putere si reusesti sa inlaturi aceasta forma de viata, departe de interiorul tau. Dar alteori simti ca nu mai ai pic de forta, ca puterile ti-au secatuit complet, iar aceasta inima falsa creste suficient de mult incat ti-o inlocuieste pe cea reala, inlocuindu-ti totodata si adevaratele sentimente si trairi sufletesti, asemenea unui demon ce iti acapareaza pe nesimtite intreaga fiinta.
Si atunci ce faci? Iti lasi sufletul ascuns in umbra pentru eternitate, amintindu-ti din cand in cand cateva fragmente din trecutul ce iti pare acum atat de departe, uitand intr-un final de cum erai odata cu adevarat? Sau iti pastrezi intr-un coltisor ultimile forte si le pregatesti in secret hranindu-le cu speranta ca intr-o zi vei avea nevoie de ele pentru a porni la un atac interior, si vei reusi sa iti recuperezi adevarata identitate, odata pentru totdeauna? Sau, cel putin pana la urmatoarea clipa de ezitare..
Doamna Duțescu
Acum un an
2 comentarii:
Te rog întoarce-te din valuri
Pentru pământul celor vii…
Să bem din mustul de cuvinte
Şi zbor să fi cu timp simţit .
E greu să fi mereu cu tine
Dar şi cu mine spre zenit :
De şti îţi va aduce urme
Şi paşi aprinşi de pe nisip .
Chiar ce vei face?
Inauntrul meu simt cum un nou organ ia viata iar eu nu am cum sa-i controlez evolutia.
M-as lasa pe mana lui dar cred ca nu stie sa ma duca la destinatia dorita, cred ca cea mai buna decizie e sa recurc la un chirurg care sa extirpe acea noua forma independeta de viata.
Trimiteți un comentariu