M-as fi putut indragosti de baiatul care vinde cafea in drum spre biroul meu. Cum sa nu te indragostesti de cineva care incremeneste de frig ca sa iti ofere tie ceva cald? Mi-as fi luat o cafea in fiecare dimineata. Poate mi-as fi luat una si pe dupa amiaza, pentru o simpla pauza de tigara. Ca sa ma trezesc. Ca sa il vad, din nou, cum imi prepara cafeaua cu atata migala, tremurand. De frig sau de emotie, nici eu nu as stii. Probabil ca nici el. Probabil ca nici ar banui ca l-as privi de pe geamul de langa birou. L-as vedea cum sta jos, cum se ridica, cum isi aprinde cate o tigara. L-as vedea cum vorbeste cu fiecare barbat imbracat la costum ce se uita intr-un mod evident catre ceasul imens de pe mana lui. L-as vedea vorbind cu corporatiste cocotate pe tocuri cui ce comanda pe fuga cate un latte si se fac apoi nevazute, intrand intr-una din numeroasele cladiri de birouri din zona. Eu as sta la geam si as fi geloasa pe fiecare fetiscana cu care ar vorbi, as fi geloasa pe fiecare cafea pe care o prepara si pe fiecare tigara ce ii atinge buzele si mi-as dori sa ma trezeasca in fiecare dimineata cu miros de cafea proaspat macinata si spuma de lapte cu scortisoara.
M-as fi putut indragosti de baiatul care vinde cafea in drum spre biroul meu. Pacat ca nu beau cafea.
