Eram mici si ne iubeam ca doi adulti. Adică fara tunete si fulgere, fara lacrimi in ochi la fiecare plecat acasa. Fara alergaturi de mana prin parc, fara te-iubesc-uri spuse pe furis. Fara amintiri lăsate pe perete sau flori culese de pe camp. A fost o iubire îmbătrânită, mult prea rigidă pt varsta aia. Cu iesiri selecte, prieteni si părinti. Cu teatre si cinematografe. Cu brate in loc de mâini si frunti in loc de buze.
Ne iubeam ca doi adulti. Dar macar, pe atunci, ne iubeam.
Doamna Duțescu
Acum un an
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu