Poti sau nu

"Poti sa faci mai mult decat atat."

Poti mai mult decat da te trezesti intr.o dimineata presata de de timp in timp ce telefonul iti zbarnaie in ultimul hal. Poti mai mult decat da te grabesti sa ajungi la jobul ala mizer unde stai zilnic vreo 10-12 ore alaturi de niste oameni care se prefac ca sunt draguti in timp ce te ignora dandu-ti ordine. 

Poti mai mult decat sa te intorci noaptea acasa, abia stand in picioare dupa ce ai incercat sa mai prinzi un seminar la facultate pe o ultima suta de metri. Poti mai mult decat sa stai in miez de noapte sa gatesti pt ca nu iti permiti sa  iti spargi salariul ala infect de nici nu pare ca termini doctoratul. Poti mai mult decat sa incerci să adormi singura in fiecare seara dar sa dureze ore pana sa reusesti sa adormi pentru ca te gandesti la cat de singura esti. Poti face mai mult decat sa adormi exact cand trebuie sa o iei de la capăt.. 

Si totusi nu o faci.

Si melodia ta altadata preferata devine acum sunetul pe care nu mai suporti sa il auzi in fiecare dimineata.

Stai si te inghesui intr-un metrou supra aglomerat dupa ce abia te-ai strecurat printre sutele de oameni ce parca stau pe loc in pasaj la Unirii. Dar nu te gandesti, pe moment, ca poate si ei incearca sa se strecoare si ii impiedici tu. Stai lipita in ficare zi de alti oameni, le simti parfumul, le simti frica, le simti frustrarile si lipsa de chef, de viata, de somn, simti o mana cum parca te cuprinde de umeri si intorci capul usor speriata pentru ca i-ai simtit parfumul. Si speri din tot sufletul ca e el, pentru ca de mult nu te-a mai cuprins asa de umeri, iar apoi metroul accelereaza brusc si aproape cazi, tu si celelalte sute de suflete din jurul tau. Aproape, pentru ca nu ai unde sa cazi, atat  e de aglomerat. Si simti cum te cuibaresti la pieptul lui si pentru o secunda te bucuri, pentru ca nu ai mai facut asta de atata timp. 

Dar te uiti apoi, fugar, peste umar si iti dai seama ca nu il cunosti, ca e pur si simplu un tip care vrea si el sa ajunga odata la munca, care cu o mana isi tine telefonul in fata ochilor iar cu cealalta incearca sa se tina de bara de metal din spatele tau si te atinge fara sa isi dea seama iar tu, ca proasta, speri  sa fie altcineva. Si iti dai  seama cat de mult timp a trecut de cand nu te-a mai atins cineva.

Click-click. Degetele iti alearga pe tastatura lipsita acum de litere. Iti alearga in nestire, apoi o loveste, usor, usor, apoi mai tare apoi si mai tare dupa care se aude un clik mai slab urmat de vreo 20 mai adanci si parca auzi ceva dar de fapt nu te concentrezi pentru ca tu inca nu ai ajuns acolo. Esti la birou, esti in fata monitorului aluia relativ nou dar mintea ta e departe. Nici tu nu stii unde e de fapt. Poate te gandesti la o vacanta, poate te gandesti la in ce ritm o sa se miste astazi limbile de la ceas sau poate ca doar te pregatesti moral sa iti pui si tu lucrurile in ordine, 

Alea din casa, ca de alea din viata nic nu mai ai timp. Sau chef. sau poate ca nici nu ai ce lucruri sa iti asezi in viata pentru ca nu ai mai facut ceva palpitant, ceva wow, ceva iesit din comun in ultimile luni. 

Cand a fost ultima data cand ai iesit in oras?

Click click click.

Cand a fost ultima data cand ai iesit cu un baiat?

Click click

Cand a fost ultima data cand ai dansat fara sa iti peste de cei din jur?

Click

Nu mai stii nimic,

Nici de tine, nici de el.

Nu mai stii de nimic.

Ai stiut vreodata?

Iesi pe hol si iti aprinzi o tigara. Mainile iti tremura. Iti dai seama ca, de fapt, nici nu iti place sa fumezi. 

Dar seamana cu gustul lui.