Incerci sa ajungi la timp. Nu stii exact unde. Dar trebuie
sa fii acolo, trebuie sa vezi cu ochii tai.
Sa vezi ce?
Tic-tac.
A mai trecut o secunda. O clipa pierduta fara sa simti
absolut nimic. Un moment in care ai vrut sa ai mai mult decat poti lua, un
moment in care pana la urma nu ai mai luat nimic.
Tic-tac, tic-tac.
Ochii iti lucesc ca plini de viata. Aproape te crezi cand
iti spui ca poate nu esti mort pe dinauntru.
Ai genele albe de la atata praf si maini inghetate de la
frigul dinauntrul tau.
Tu, frig, praf.
El, cald, pulbere.
Ea, dura, fara culoare.
Ce cautai de fapt?
Casa odata plina de viata e acum goala. Fara mobile, fara
covoare. Fara tablouri sau tapet pe pereti.
Ai luat tot.
Ai luat mirosul, ai luat culoarea. Ai luat pana si tensiunea
din aer.
Ai luat tot. Si nici macar nu ai pastrat ceva.
Nimic.
Acum, in casa, niciun sunet. Doar ceasul. Observi ca nici
macar el nu te mai asculta. E cu doua ore inainte.
Sau esti tu cu doua ore dupa?
Ai ramas in urma cu tot. Cu munca, cu propriile-ti visuri,
cu viata. Nu mai stii ce trebuia sa faci si de ce.
Chiar era important pentru tine?
Mergi inainte. Un pas dupa celalalt. Repede. Din ce in ce
mai repede. Incerci sa nu te impiedici. Niciodata nu ai fost mai atent de atat.
Atent si totodata nepasator. Ciudat, nu?
Mersul se tranforma in fuga. Alergi. Alergi repede. Repede-repede.
Din ce in ce mai repede. Simti cum pe corp ti se preling picaturi de sudoare.
Sau sunt lacrimi?
Te arde. Fiecare picature fassaie cand iti atinge pielea. Ai
lacrimi de acid.
Oare ce ai mai distrus cu ele?
Ajungi iar la vise si visuri. Sperante inabusite in fata de
perna. Lacrimi inghitite pe ascuns. Zambete sterse de podul palmei. Fericire
uitata de mult, de tot.
Ai distrus tot. Ai distrus tot in timp ce incercai sa ajungi
acolo.
Ce e acolo?
Unde e acolo?
Habar n-ai de nimic.
Nu stii ce vrei. Nu stii ce simti. Nu stii ce crezi. Nu stii
nimic.
Te minti singur zi de zi, seara de seara, ceas dupa ceas.
Dar pana si ceasul a luat-o razna.
Incerci sa ajungi la timp. Dar nu iti dai seama ca ai
intarziat deja de mult.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu