eu,tu,noi.

Asa am devenit eu.
Eram doua, dar ne-am contopit in una. Eram doua caractere diferite, dar acum suntem unul singur.Eram diferita cu fiecare persoana in parte, priveam cu alti ochi in fiecare zi. Anjunsesem in asa fel incat nu mai stiam cine era, ce vroiam si ce faceam. Ma trezeam dimineata intrebandu-ma daca a fost vis sau chiar s-a intamplat. Nu mai faceam diferenta dintre cele doua de mine. Nimani nu isi dadea seama daca Ralu nu era cea care se bucura de fiecare moment in parte, sau cea care privea totul din umbra. Sau era Amy? Nimeni nu stia. Nici macar eu.
Acum sunt eu. M-am regasit. Cele doua parti s-au contopit intr-una singura. Asa am devenit Erca. De fapt, tu m-ai vfacut sa fiu asa. Tu m-ai ajutat, m-ai indrumat in viata. Chiar daca tu nu stii asta. M-ai invatat ce inseamna sa traiesc cu adevarat, m-ai invatat ce e aia emotie, ce e ala tremur. Tu imi luai pamantul de sub picioare cand aveam nevoie de el,dar tot tu ma ridicai la nori pentru ca era mai bine acolo. Tu m-ai invatat sa inot prin viata, sa nu ma inec in minciunile si inselaciunile celorlalti. Tu m-ai invatat despre varsta, despre diferente si asemanari, despre prietenie si dragoste. Chiar daca nu am simtit-o niciunul dintre noi niciodata. Ai incercat, am incercat.
Dupa o zi simteam ca te cunosc de luni de zile, dupa cateva luni am simtit ca te cunosc de ani buni. Acum, dupa mai mult de un an, simt ca nu te mai cunosc deloc.
Am pierdut tot. Comunicare, zambete, atingeri si priviri pe furis.
Poate ca le-am pierdut, dar au ramas pastrate intr-o amintire, intr-un tinut de mana tremurat, intr-un dans, intr-o seara de vis, intr-o poza, in doua pupicuri pe obraz, intr-o semnatura, intr-un nume.
Si voi ramane aceasta eu cat timp vei ramane tu alaturi de mine. Amintirea ta. Si cand am sa te uit,atunci voi fi poate cea de altadata. Desi nu imi doresc asta.
Dar nu te voi uita. Promit.