joi, decembrie 08, 2011

amar

71. Mi-am inecat amarul in
Atatea sticle goale ce zaceau
ca trupuri fara (de) suflet pe
masa neagra din fata mea..
Toate tipetele ce imi rasunau
puternic in mintea-mi bolnava
de dor si de intrebare..acum
Incerc sa le indepartez si sa le
mentin undeva
departe de urma de speranta ce
Mi-a mai ramas
alaturi de un zambet subtil
pe chipu-mi abia purtat in timp

3 comentarii:

Anonim spunea...

Eu cred c-aş fi gustat din prajitura cu migdale
În ziua de căldură şi cu ritm.
Aş fi mişcat puţin tăcutele pahare
Când setea se instaura tăcut .


Şi nu săpa fântâna de cu ape minerale
În ziua cea albastră şi cu bum-
Pe firul cel de iarbă este pusă iar o boare :
Rescrie un program pornind nu mintea de acum .

Ci mintea de copil îndrăgostit şi bun .

Anonim spunea...

Nu îţi voi repeta mereu aceleaşi vorbe ponosite
Pentru că tu doreşti poziţia ta de-acum .
Şi felul tău de îmbrăcare spune multe
Tu ţi-l dictezi înspre ceva… şi înspre cum .



Să fi în fericire e o treabă nu spre recele cu multe
Ci înspre caldul povestirii inimii cu drum .
Venită azi la mine în poveste chiar poveste
Mâncăm irealităţi reale doar cu cod ascuns .


Şi haide creşte , peste munţi cu creste
Vorbeşte-mi adevărul chiar acum.
Nu mă chema… nu voi veni la tine
Dar îţi trimit* cei şapte cei mai buni .

De fapt ,să şti ,nu-ţi pot trimite -
Ei sunt cu tine chiar acum .
Şi de îţi spun mereu dinspre poveste
Te rog să-mi spui … Te rog să-mi scrii .

Anonim spunea...

Vibrăndă între iarnă şi un mers de învăţare,
Tresari în linişte păşind absurd peste convoi.
Întoarce-te din dou la analiza ierbii dinspre primăvară-
Prin ev şi tu să inimi iar prin noul reatins ecou.

Multă bucurie!

Trimiteți un comentariu

 
Black Rounded Template by Totul despre Blogger