Te-as saruta, daca m-ai lasa. Te-as tine de mana si te-as plimba prin gradina botanica a mintii mele. Apoi m-as indragosti de tine. M-as indragosti de fiecare fir de par blond de-al tau si de fiecare deget lung si slab ce odata obisnuia sa atinga cu sfiala corzile unei chitari. De ce nu mai canti? Imi placea sa cred ca sunetele tale erau pentru mine. Imi placea sa cred ca melodiile sunt ale noatre si ca tu simti de fiecare data cand indraznesc sa te privesc pe furis din spatele copacului ala gros de la Braila.
Mi-e frica sa iti spun ce simt. Mi-e frica sa iti spun ca nu imi doresc nimic mai mult decat sa fi a mea. Mi-ai arata in fiecare seara zeci de costelatii, pe care nici tu nu le-ai stii. Le-ai putea inventa totusi, nu mi-ar pasa. Am putea aduna impreuna nisipul din tenisi si blugi si l-am putea pastra intr-un borcan pentru a ne aminti ca am fost in Vama impreuna. Am putea imparti acelasi cort. Acelasi izopren. Acelasi sac de dormit. Te-as tine in brate ca sa nu ingheti de frig si as tremura langa tine, privindu-te cum adormi langa mine. Ti-as cumpara Nutella si am manca impreuna,pe patura. As deveni chiar si vegetarian pentru tine.
Nu vreau decat sa ma lasi sa te cunosc. Sa nu-ti fie frica, te rog. Nu ma goni, nu ma alunga. Nu ma ignora, nu fugi de mine. Nu ma lasa balta si nu rade de mine. Desi ador sa te vad zambind. Lasa-ma doar sa iti spun un “buna”. De restul o sa ma ocup eu.
1 comentarii:
Foarte frumos blog. Daca iti place si arta contemporana - in special pictura - te invit sa vizitezi un blog deosebit, pe care il gasesti la aceasta adresa.
Trimiteți un comentariu