luni, ianuarie 26, 2009

prietenie adevarata


Reala. Are ©copyright

___


Cand il vrei aproape,el iti este. Tu plangi iar el iti ofera umarul, bratele,se ofera chiar pe sine insusi sa poti plange pe el. Isi pune mainile pe parul tau, te mangaie fin, in timp ce ochii tai se umezesc si se inverzesc. Te priveste atent, iti face complimente dupa care te imbratiseaza. te pupa pe obraz dupa care tu te cuibaersti la pieptul lui. Te cuibaresti,si tremuri. Nu conteaza ca esti pe strada, in mall, in parc sau in vechiul liceu.este cu tine. Ii poti spune orice, el iti este alaturi chiar daca asta ii afecteaza pana si familia. Nu obisnuieste sa iti spuna cat de importanta ii esti,pentru ca stie ca tu stii asta, ca tu simti ca el simte. Te ia de mana si porniti uniti,in lume,in infinit,in necunoscut. nimic nu conteaza:el iti este alaturi.
Se descarca si el. Iti marturiseste tot.zambeste,desi in ochii lui caprui se vede cat de rau ii pare. Nu vrea sa te intristeze cu povestile lui. Dar tu insisti.stii ca e spre binele lui totul. Il iei in brate si simti cum te cuprinde si el de mijloc. Si simti cat de cald este atunci cand tie iti e frig,si cat de liniste este. si fiecare lucru rau pare sa se transforme in bine atunci cand esti cu el.
Si il mai privesti odata si zambiti amandoi si inchizi o singura clipa ochii. O singura clipa si e indeajuns pentru a-ti aduce aminte de toate momentele petrecute impreuna.
Iar cand va certati simti ca totul se cufunda in intuneric. Si stii ca si lui ii pare rau,si stii ca amandoi ati gresit. si inchizi iar ochii iar toate amintirile iti apar in minte ca un fulger.si tu plangi si il vrei aproape din nou si simti ca fara el totul e diferit. Chiar daca nu va vedeati des, chiar daca urmeaza sa va revedeti in curand. incerci sa vorbesti pe net cu el,dar iti raspunde tarziu si sec. Si te intristezi si stii ca asta este orgoliul lui. si tot din orgoliu vrei sa lasi si tu totul balta. Dar nu poti.il vrei in momentul respectiv mai mult decat orice. Si plangi.si tremuri fara sa fi cuibarita in bratele nimanui.si strangi perna puternic in timp ce musti din plapuma pentru a-ti atenua durerea. Si adormi,si il visezi si iti doresti ca de fapt visul sa fi fost real iar realul sa fi fost vis. Te trezesti apoi cu ganduri noi, si stii foarte bine ca tot ceea ce trebuie sa faci cand il intalnesti este sa il privesti din nou fix,sa ii spui ce simti, sa recunosti ca ai gresit si ca iti pare rau, iar apoi sa ii soptesti usor la ureche,aproape fara sa te auda, ca il iubesti. Dar stii foarte bine ca el a inceput sa se inteleaga mai bine cu ea decat cu tine si ca tine la ea intr-un alt sens. Si incerci sa il ajuti cat poti de mult, chiar daca simti cum se indeparteaza si mai mult decat tine..
Si toate astea pentru ca iti este cel mai bu prietn posibil si esti in stare sa iti dai si viata pentru el.

suflet de pedagogic

Pedagogic - Strada Rascoalei 1907
Curte mare. Lume multa. Atmosfera feerica.
Gradinita. Aveam 4 ani. Personalitati noi. Copii. Jocuri. Papusi. Cuburi. Educatoare. inocenta
Ciclul primar. Invatatoare. Colegi. Neinteresant.
Gimnaziu. Prieteni. Prieteni pe viata.
Clasa a7a. Internat. Sala 13. Etaj. Intrari inchise. Ocolire. Decembrie. Miercuri. Plansete. Discutie. Ianuarie. Internat. Intrare jos. Luni. Seara. Miercuri. Spatele scolii. Inspre cantina. Intuneric. Frig. Tricou. Fericire suprema. Urmatoarea luni. Groaza. Seara. Terminare. Test. Chimie. Internat. Sala de sport. Lacrimi.
Vara. Plaja. Soare. Caldura. Gasca. Prieteni
Clasa a8a. Emotii. Teze. Inselari. Greseli. Minciuni. Rezolvari. Simulari. Examene. <-Toamna. Iarna-> zapada. Frig. Cunostinte. Internat. Oprire. Zambet. Tremurare. Placere. Fior. Inceputuri. Concert. Veritasaga. Blackout. Negru. Martisor. Emotie. Oligofrenii si eu Ada, Adelina.
Orele de sport. Afara. Parc. Poze. Cu fetele. Distractie. Baie baieti. Hartie igienica.Cos de gunoi
Orele de istorie. Pe plaja
Laborator fizica. Etajul 2. Eu si Ada. Si ei. mereu primii. Mereu noi acolo.
Banchet. Perfect. Sevraj. Fericire. Bucurie. Dorinta. Dans. Push. Dedicatii. Plansete de bucurie. Tristetea despartirii.
Ultima saptamana de scoala. Poze
Ultima zi de scoala. Tricou rosu. Semnaturi. La revedere. Pizza. Amintiri.
Vara. Admitere la liceu. Fericire si tristete. Iar prieteni. Iar amintiri. Noi toti.
Iar. Mereu. Pentru totdeauna. Pedagogic. 11 ani. Promotia 1997-2008
"Ani de gimnaziu, cu prietenii pe viata, Scumpii ani de gimnaziu ti-i vei aminti mereu". Eu. Ada. Adelina. Geogo. Kryss. Andrada Yore. Justin. Elenele. Zorina. Nicu. Ciprian. Nicholas. Paula. Andrada. Mihai. Horia. Bogdan.
NOI.

pentru ca..

de ce cand trebuie sa vorbesc, eu tac?
de ce cand cineva imi vorbeste nu ascult?
de ce cand sunt nevoita sa raman, eu plec?
de ce cand imi propun ceva,dau gandul uitari?
de ce cand imi doresc sa fie acela ultimul fum,mai urmeaza altul?
de ce cand ma opresc vreau sa continui si
de ce nimic din ceea ce fac nu are sens?
de ce imi pun atatea intrebari fara sa incerc sa gasesc raspunsul,
de ce nu pot fi altfel,
de ce sunt asa cum sunt?
pentru ca daca vorbesc, e gresit
pentru ca daca ascult inteleg prost
pentru ca daca raman nu pot face fata situatiilor,
pentru ca imi e frica de esec,
pentru ca imi place ?
pentru ca mereu vreau ce nu pot sa am
pentru ca fac mereu lucrurile pe dos,
pentru ca ma gandesc si ma opresc brusc,
pentru ca sunt diferita,
pentru ca asa sunt eu,
pentru ca doar asa sunt fericita? :D

ura.

ireala.
__

Te-ai intrebat oare de ce am facut asta, nu? sau poate ca "asta" e putin spus. poate pentru ca oricum, pentru tine nimic nu este indeajuns de clar. si poate ca pentru tine nmc nu este indeajuns de bun, de cert, de valoros..de..nimic.

chiar crezi ca eu nu stiu tot ce faci? esti atat de sigur de faptul ca de fiecare data cand pleci,eu iti cred toate minciunile ridicole? chiar atata lipsa de inteligenta crezi ca am?

da, okay. stiu. sau poate ca nu stiu. de fapt nu conteaza. eu nu contez, ea nu conteaza, el nu are nicio legatura cu asta. si, deasupra tutuor lucrurilor, crezi ac tu meriti ceva? nu, pentur ca pentru mine, tu chair esti in varf: pentur ca nici tu pentru mine nu cntezi.

poti sa o alegi pe ea, nu imi pasa. poti sa fumezi si sa te las invaluit in mireasma aceia de sevraj. tot nu imi pasa. poti sa te prefaci ca nu auzi de iti zic, de fiecare data cand te certi cu mine. poti sa te gandesti la ea de fiecare data cand ma atingi pe mine. poti sa crezi ca totul este al tau, ca tu esti creierul, oriunde. dar orice ai fi, orice ar fi, oricine te-ai crede.. chiar nu imi pasa.

ma repet, o repet, pot spune acelasi lucru de cate ori vreau. poate nu are logica, dar nu am constiinta. nu ma deranjeaza ce fac, am invatat sa trec prin viata fara ca macar ceva, oricat de neimsemnat ca tine ar fi, fara ca ceva sa isi puna amprenta pe mine. deci pot sa repet, sa iti zic de cate ori vreau, aceleasi lucruri, care binenteles sunt inutil zise, pentur ca tu nu le asculti.

ma intreb..le-ai ascultat vreodata?

dar oare cand eram inca la inceput.. cand ai continuat sa zici, fare ezitare acele doua cuvinte. oare tu chiar le simteai? sau poate ca drogurile te faceau sa imi zici asta? atunci cand mi-ai zis ca ma iubesti, oare ai ziso pentru ca eram singura care iti putea face rost de orice iti doreai? doar pentru ca eu te-am ridicat din noroi, eu te-am facut sa revii la vechea ta viata..?

dar..ma rog. un singur lucru nu pricep.
de ce imi bat eu capul cu toate aiurelile astea? ca oricum nu le asculti. de fapt si de drept, nici macar nu ti le mai zic. dar tot mi le repet in minte. de ce? poate ca eu pe tine te-am considerat atunci cel ce ma pute aface fericita. insa m-am inselat. si acum regret. dar nu regret ce a fost, pt ca a fost frumos. dar te regret pe tine. mi-ai aratat ce e viata, cum e viata, insa am ajuns sa simt acum alte doua cuvint,e pentru tine: te urasc.

luni, ianuarie 19, 2009

Scrisoare de adio

Scrisa: 19 iunie 2008, in jur de 7 seara


Am deschis ochii adormiti dupa un somn profund. Patul era gol. El plecase. Adormisem in bratele lui calde, parfumul sau il aveam impregnat in piele. Inca ii mai simteam atingerea fina pe umerii mei, pe fata mea, pe intregu-mi corp.
M-am apropiat de fereastra.Am dat draperiile la oparte si am privit in gol. De atunci numai asta fac. Oare cum pot zambi sau rade cu o bucurie adevarata, daca privesc cum ploaia curge cu atata putere de Sus, de parca cerul ar plange in locul meu?
Am visat nu? Ma intreb asta din momentul in care m-am trezit. Nu poate fi adevarat. desi in momentul cand somnul ma parasise in gand aveam numai bucuria celor intamplate..ma intreb daca a fost real. In ultimul timp am avut atatea halucinatii, atatea voci am auzit, incat nu mai stiu ce este adevarat si ce nu.

- ma mut la Iasi..

de atunci aceste cuvinte imi rasuna puternic in minte. Ma intreb daca peste ani isi va aminti de mine. Ma intreb daca toate momentele ce eu le-am considerat perfecte din punct de vedere al atmosferei, emotiei, sentimentelor..din punct de vedere la orice.. Ma intreb daca el si le va mai aminti. Dar oare pentru el conteaza? Sau, oare pentru el au contat?

E clar..chiar am visat.. Vreau sa pot face diferenta dintre vis si realitate din nou.. Vreau sa fie ca inainte, ca inainte sa il cunosc. M-am indragostit dintr-o prostie, l-am cunoscut din plictiseala, l-am intalnit din curiozitate, l-am placut din dorinta de a simti ceva si am ajuns sa sufar din nimic.

Totul e un non sens. Ochii lui negri ascund ceva misterios, in ciuda zambetului sau fericit. M-am imbatat cu aer de fiecare data cand il priveam, inca din prima clipa. Inca din momentul cand a trecut prin fata mea, cand m-a privit in ochi, incremenit in zapada alba. inca din momentul cand toti carora m-am confesat au spus ca el nu este de mine, cand toti incercau sa ma convinga ca nu asta este ceea ce imi trebuie.

am trecut peste..peste tot..nu mi-a pasat de nimeni si de nimic. am facut tot posibilul pentru a petrece cat mai mult timp imprena..

Ploaia s-a oprit. Cineva, probabil o alta pustoaica nefericita sta pe banca de langa blocul meu. Versurile si suntele suberbe iesite din telefonul ei imi accentueaza starea de melancolie.. "All of my memories keep you near, in silent moments I imagine you in here".. Poate ca are dreptate.. "I pray to the gods, let him stay".

Oare am nevoie de o minune?Trebuie sa.. sa ma rog? la ceruri, la ape, la suflete, la orice? doar pentru a il face sa ramana?

Dar el ar fi fericit asa? Poate isi doreste un viitor..Un viitor in care nu neaparat sa nu am eu..ci doar unul in care sa ii fie indiferenta prezenta mea.. Desi, ma intreb daca pana acum prezenta mea nu i-a fost tot indiferenta. Desi de fiecare data cand il priveam in ochii inmarmuream.. A acceptat toate ideile mele negandite, toate actiunile fara logica, fiecare gest al meu nepotrivit...

Poate ca..trebuie sa te las sa faci ce vrei... Ce crezi tu ca e mai bine.. Dar spune-mi, Marius, iti vei aduce aminte de mine?

inceput

well.. e primul meu post aici. primul blog, prima incercare, prima recunoastere.
incerc sa fac sa fie un nou inceput pentru mine, sa iau totul de la capat. nu totul, ci doar ce e gresit sau trebuie schimbat, reparat
ar trebui sa ma descriu, sa povestesc ceva, sau sa postez pru si simplu? nu am absolut nicio cunostinta in domeniu. Ma las, deci, purtata de tastatura.
Poate ca m-am decis sa scriu aici pentru ca vreau ceva nou, ceva adevarat. Poate ca vreau sa povestesc si sa ma asculte cineva care sa imi si raspunda.
Caracterul imi este exprimat probabil in randurile pe care le scriu. Incerc sa creez ceva exteriorizandu-ma in fiecare cuvant, exprimand fiecare amintire.
Este o lipsa totala de idei, drept urmare inchei aici..
*primul post, post sec:|*
 
Black Rounded Template by Totul despre Blogger