vara mea.

Scriu despre nisip si despre mare. Scriu despre scoicile de la mal si despre nisipul ud de acolo. Despre castelele de nisip inaltate de copii. Despre soare si caldura. Despre mare si despre frumusetea ei,despre culoarea ei ciudata si fascinanta. Chiar daca e plina de mizeriile celor nepasatori,chiar daca e curata avand culoarea perfecta de turcoaz. E totul despre mare. Despre vacanta.
Despre cum s-a mai dus un an si cum suntem liberi din nou. Despre cum am mai avansat inca putin in viata. Despre cum am trecut prin momente grele si despre cum am invatat din greseli. Sau cel putin am incercat.
Si acum e perioada aia speciala in care suntem liberi si relaxati si tot ce ne dorim e sa fim alaturi de cei dragi si sa radem si sa petrecem clipe de neuitat.
Si e anotimpul in care toata lumea zambeste si rade privind cerul. E anotimpul dragostei. Sau al prieteniei. E anotimpul nostru. E anotimpul meu. In el se afla toate sperantele mele, toate visele,toate zambetele si lacrimile,toate lucrurile importante pentru mine.
De ce? Pentru ca e vara mea si nu am de gand sa las pe nimeni sa mi-o strice.