marți, noiembrie 02, 2010

Te las. (din tren)

Avea drumul indreptat spre o serie infinita de intrebari.
Avea gandul fragmentat si ascuns in cateva sticle goale, aruncate pe undeva pe jos pe langa el.
Mintea ii era pierduta in umbre cenusii, fugitive, pe peretii darapanati ai unei case indepartate.
Sunetul infundat al fiintei lui se furisa printre corzile unei chitari dezacordate si aluneca spre randurile scrise cu litere mici ale unei povesti total diferite.
Ciudat era ca, desi presati de timp si prieteni, prin comunicarea noastra nonverbala ne puteam intelege.
Eu aveam raspunsurile, doar ca nu le intelegeam, nu stiam ale cui apartineau si ce era cu ele. Intrebarile erau ale tale.
In sticlele mele erau indesate amintiri, iar fara tine nu m-as fi putut gandi la ele. Eu schimbam directia umbrelor cu multa lumina, iar sunetele mele erau pierdute de tot.
Aveai..
Eram..
Urat e ca astazi nu esti al meu. Te las in infinitul tau cu incertitudinile tale.
Te las.

2 comentarii:

Pauza De Tigara spunea...

:( trist

xoxo spunea...

frumos si trist, trist si frumos ..

Trimiteți un comentariu

 
Black Rounded Template by Totul despre Blogger