duminică, martie 29, 2009

Dor


Imi e dor de voi. E ciudat sa spun asta tocmai eu. Tocmai eu, aia care nu a spus-o niciodata cuiva. Dar asta simt. Si e ciudat iar. E atat de urat sa iti fie dor de cineva. Sa vrei sa fie totul ca inainte, sa fie perfect din nou. Si cand stii ca acum nu mai este si ca nu a ramas decat o amintire tot ce eram noi candva. Ei bine, cand constientizezi ca totul e trecut acum, doare. Si eu am ajuns la stadiul in care constientizez asta. Poate imi dau seama de lucrul asta mai mult ca oricand, mai mult ca oricine, mai mult decat tine, mai mult decat voi. Doamne si ce frumos mai era.Eram doar noi, mai tineti minte? Poate nu eram un grup fix ca in majoritatea cazurilor, dar stiti, eram NOI. Cel putin, din punctul meu de vedere. Numai voi contati pentru mine. Tot ceea ce faceam era datorita voua. Am reusit in final sa devin eu, alaturi de voi chiar ma simteam cineva. Si era atat de frumos. Sunt atatea intamplari, amintiri, zambete, lacrimi, si iar amintiri. Si mi se napustesc toate in minte si nu mai stiu ce vreau sau ce simt, si de ce totul e atat de urat acum. De ce nu mai putem sa fim ca inainte? Oare ne-am schimbat? Asa, cu totii dintr-o data? Sau e vina mea? Sau ce? Sau cum? Frate, pur si simplu nu stiu. Parca am uitat de pe ce planeta sunt. E totul prea confuz. Si va vreau iar pe voi. Dar nu va mai am. Sunteti aproape dar mult, mult prea departe pentru mine. Sunt oare prea posesiva? Poate da. Poate ma gandesc numai la mine. Dar totusi, cine mai are grija acum de mine? Pe cine mai pot suna atunci cand vreau sa aud vocea cuiva drag, pe cine mai plang atunci cand mi se intampla ceva, pe cine mai ascult cand are ceva de povestit si pe cine mai fac eu sa rada? Si cine ma mai asculta cand vreau sa zic ceva cuiva, si cine imi mai e alaturi acum, cine ma mai inveseleste, si cine imi mai trimite mesaje in timpul noptii fara a ma lasa sa dorm? Unde sunt toate vremurile alea,de ce au trecut? Nu le cer inapoi, stiu prea bine ca nu exista vreo posibilitate pentru a le recupera. Dar nu putem noi sa incercam sa o luam de la inceput? Nu putem sa ne mai vedem din cand in cand si sa povestim si sa radem si sa plangem si iar sa povestim si sa ne sfatuim si sa nu ne mai certam? E chiar atat de greu? Chiar atat de mult cer? Si incerc, incerc sa schimb ceva cat de mult pot, insa nu stiu cum. Imi e frica. De ce- nu stiu. Oricum nu am ce sa pierd mai mult decat acum. M-am indepartat de toti din cauza ca nu va mai am pe voi. Nu mai am incredere in nimeni, cu fiecare minut ce trece imi e din ce in ce mai dor de voi. Si pozele astea imi fac atata rau.. Sunt singurele lucruri care mi-au mai ramas, singurele dovezi ale prieteniei noastre. Nu stiu ce sa mai zic. Din nou gandurile mi s-au amestecat in minte si parca imi explodeaza capul si nu mai vad nimic si imi aduc aminte de tot.

Erau versurile alea de la Bitza: "Aminteste-ti de ce-ti spun acum. O sa ramanem doar poze intr-un album." Ei bine, cred ca deja am ramas asa. xoxo

2 comentarii:

Bianca Tămaș spunea...

1. Ai opincute ca ale mele :D

2. Si eu imi doresc enorm sa am prietenii mei inapoii.,.. sa fie totul ca inainte ca ma simteam... o persoana intreaga... acum parca lipsec bucatele din viata mea... :(

"Sentimentele nu pot fi puse pe balanta
Nu ne poate desparti nicio distanta"

I am your friend, and I will always be >:D<
Even tough this distance betwen us is so big...

me love you, and me trust you >:D<

Erca spunea...

vreau sa te vad >:D<
:">

Trimiteți un comentariu

 
Black Rounded Template by Totul despre Blogger